În Hunedoara, lângă orașul Aninoasa, o comunitate mică de oameni trăiește într-un cartier de barăci construit pe vremuri pentru muncitorii din Valea Jiului. Locuitorii săi îl numesc Orașul de Carton și oficial, nu există pe hartă.

Locuitorii Orașului de Carton trăiesc în barăci lungi cu un etaj, construite din placaje. Locuințele au fost construite inițial pentru muncitorii la sonde și au fost preluate apoi de mina de cărbune din zonă. 

La intrarea în cartier, în partea dreaptă, se află un coteț din care grohăie porci. De pe un stâlp răsună o boxă din care se aude un radio care difuzează muzică populară. 

Interiorul scării unei barăci este tapetat cu peisaje pictate naiv. Un copil cu geacă neagră și gluga trasă peste cap ne spune că pictorul este un bătrânel care trăiește la etaj și fuge după soția acestuia, care ne întâmpină în capul scărilor.

imagine: Tiberiu-Mihail Cimpoeru

Pe pictor îl cheamă Mircea Gal. A început să picteze din cauza insomniilor, pentru a avea ocupație. 

La parterul barăcii obișnuia să locuiască o familie cu 9-10 copii, ne-a spus Mircea, care zgâriau pereții cu piloane de metal. “Așa de urât se văd pereții, scara asta, ia să mă apuc eu să desenez”, ne spune el că a gândit, înainte să se apuce de pictat. 

Suntem în casa soților Gal. El are 76 de ani, iar ea, 73. „Doi bătrâni”, exclamă Mircea, după ce ne spune vârstele lor. Sunt împreună de 54 de ani.

Când s-au cunoscut cei doi, el lucra la brutărie, după care s-a angajat la mina de cărbune. S-au văzut prima oară într-o toamnă, la cinematograful din Petroșani. După două luni, s-au căsătorit. Au patru copii, două fete dintre care una lucrează în Italia, și doi băieți care au lucrat în mină.

Casa au moștenit-o de la fiul lor, care a primit locuință în baracă de la mina în care lucra. „Ne-am mutat noi în locul lui, aici, și l-am lăsat pe el în colonie”, spune bătrânul.

imagine: Tiberiu-Mihail Cimpoeru

Ea a lucrat la o spălătorie, la lăptărie și la stația de captare a apei. „Unde a fost nevoie”, ne spune.

Lui Mircea, cel mai tare i-a stricat sănătatea lucrul în mină timp de 25 de ani. Vorbește greu, iar uneori tușește. Are plămânii afectați. La un moment dat, aproape că a rămas fără brațul stâng, din cauză că a căzut peste el un vagonet folosit pentru transportat cărbunele. „Noroc că a fost gol, numai 700 de kilograme a avut, atât are un vagonet gol”, zice el, și face o cruce, mulțumindu-i lui Dumnezeu că a trecut cu bine peste moment și că a rămas doar cu o cicatrice.

imagine: Tiberiu-Mihail Cimpoeru

Cei doi soți au trei camere – un dormitor, o sufragerie și o baie micuță. La intrare, lângă ușă, se află trei rafturi pe care sunt așezate farfurii și vase pictate tradițional. Pereții sunt galbeni, iar deasupra patului se află o pictură mare, de doi metri pe un metru și un pic, cu un peisaj montan pictat de bătrân, care ne spune că ne uităm la lacul Ciucaș. „Nu am fost niciodată (n.r.: la lacul Ciucaș), am văzut la televizor. Așa arată oare?” ne întreabă. „Serios, am văzut la televizor. Dacă văd ceva la televizor, imediat fac.”

În camera de zi, prima pictură este un peisaj de iarnă cu brazi, case, căpițe de fân și, la marginea unei păduri, un ren. Nu știu dacă vă place”, spune Mircea, cu mâna întinsă spre pictură. Lângă, se află un frigider deasupra căruia stă o poză alb negru cu soții Gal la nuntă.

Un colț al camerei este pictat pe ambii pereți – în dreapta, un peisaj montan, cu verdeață și apă. În stânga, o plajă cu palmieri și oameni decupați din reviste care fac baie în mare. 

imagine: Tiberiu-Mihail Cimpoeru

Pe alt perete se află o priveliște rurală, cu un râu, copaci, o fântână din care un om scoate apă, o casă țărănească și un cal care trage o căruță. În depărtare, după dealuri și pădure, stă așezată în mijloc o biserică mare, cu turle roșii. 

imagine: Tiberiu-Mihail Cimpoeru

Bătrânul nu folosește vopsele scumpe, ci „vopsea pentru văruit” și nici nu folosește pensule tot timpul, ci degetele. 

Copiii sunt departe, comunitatea le este izolată, iar casa, de carton. Dar chiar dacă are plămânii slăbiți, Mircea încă are energia să cânte:

***I-am cunoscut pe soții Galu într-o iarnă în care am mers pe teren cu Tiberiu-Mihail Cimpoeru. Am creat acest website pentru a avea un spațiu în care să public documentările pe care le fac și poveștile pe care le aflu. Dacă îți place cum scriu și vrei să mă ajuți, intră pe pagina mea de Patreon și devino susținător al muncii mele. Fiecare donație vine cu un pachet de beneficii pregătite pentru toți susținătorii. Acum strâng bani pentru un microfon, pentru a face reportaje video. Mă poți ajuta și cu o donație singulară, pe PayPal. M U L Ț U M E S C***

Comments are closed, but trackbacks and pingbacks are open.