Un om de știință din Iași primește telefoane și mesaje de la oameni din toată țara, îngrijorați de poluarea din zonele în care locuiesc. El răspunde apelurilor indiferent că e noapte sau zi, și merge pe teren cu propriile instrumente de măsurat poluanții din aer și apă. Numele lui este Silviu Gurlui, e profesor la Facultatea de Fizică a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și e cunoscut în toată țara ca militant pentru mediul înconjurător.

La fel ca mulți alți oameni, îl știu pe profesorul Gurlui de pe Facebook, unde postează des despre evenimente de poluare a mediului, anunță ieșenii că un nor saharian a fost adus de curenții de aer în oraș și recomandă închiderea geamurilor, sau despre informații legate de sănătatea umană.

Am vrut să aflu cine este Silviu Gurlui în afara imaginii publice, așa că m-am întâlnit cu el. Mi-a povestit despre viața lui cu modestie și calm:

Elevul care mergea 12 km pe jos, prin zăpadă

Silviu Gurlui s-a născut în satul Hertioana din comuna Traian, județul Bacău, acum 49 de ani. Ca să meargă la școală în gimnaziu, mergea 4 kilometri dus-întors, pe jos. „Nu era transport în comună, cum nici acum nu e. Fie că ploua, era zăpadă, mergeam pe jos”, mi-a spus el.

Tot pe jos mergea și iarna, în fiecare săptămână, din sat până la Bacău, pentru a ajunge la orele de pregătire la matematică. Iernile erau grele, iar drumurile blocate de zăpadă. Pleca împreună cu tatăl lui la patru dimineața și mergeau patru ore, 12 kilometri, „prin zăpadă, prin viscol”. La drumul de întoarcere, îl aștepta de obicei un tractor. 

Copilul Silviu Gurlui nu avea nevoie de pregătire, ci mergea pentru a face performanță. În clasa a VII-a a câștigat premiul I la olimpiada județeană de fizică din mediul rural. 

Clasa a VI-a, anul 1983, în tabără
sursa: Silviu Gurlui

Pasiunea pentru fizică a apărut datorită unei profesoare din școala generală, Aurelia Timofte. Fizicianul mi-a spus că încă își amintește experimentele făcute în laboratorul de fizică împreună cu doamna profesor. „Sigur și-au lăsat o amprentă asupra carierei mele”, a precizat el.

Viața a fost grea în comunism, mai ales la sat. Familia Gurlui primea alimente – făină de grâu, ulei, măsline, unt – doar în schimbul animalelor pe care le creșteau – porci, oi, găini. „Trebuiau date, dacă nu, ți le luau”.

Copil de profesori în mediul rural, Silviu își făcea singur toate jucăriile, pentru că bugetul familiei era limitat. Așa își petrecea mare parte din veri – construia jucării din ce materiale avea la îndemână, făcea sport cu băieții, mergea cu bicicleta și participa la campionate interne de fotbal, între școli.

În adolescență, meșterea antene de televiziune: „mă preocupa să obțin performanță maximă, să putem prinde și posturile din Republica Moldova și Rusia”.

La 14 ani, și-a cumpărat singur o bicicletă, din banii luați pe borcanele și sticlele adunate. A șurubărit, pe o planșetă, un computer de bord pe care l-a așezat pe ghidon. „O planșetă electronică cu absolut orice – monitorizare a vitezei, a distanței de deplasare, radio integrat, semnalizări, cu un sistem de generare a energiei electrice de la mișcarea roților”, își amintește fizicianul.

Mai târziu a primit o bicicletă nouă, de la părinți, pentru care a meșterit din nou un computer de bord. „Era fizică, aveam în sânge.”

Premiere olimpiadele de fizică și matematică, 1988 – Liceul Lucrețiu Pătrășcanu, Bacau
sursa: Silviu Gurlui

Liceul l-a făcut în Bacău, unde stătea în gazdă. Timp de patru ani, familia sa a trăit doar din salariul mamei. Cel al tatălui se ducea integral pe cheltuielile traiului băiatului în Bacău.

Profesorii din liceu erau profesori „în adevăratul sens al cuvântului”, iar datorită lor a decis să urmeze o carieră în fizică. „Saul Fișer, profesor în clasele a IX-a și a X-a, a lăsat o amprentă importantă asupra mea prin organizarea gândirii și raționamentului.”

Bursierul trimis în Franța cu banii luați pe porc 

A intrat la Facultatea de Fizică din Iași, unde și-a dat licența, masteratul, doctoratul, iar apoi a intrat în universitate ca preparator, apoi asistent, lector, conferențiar și profesor.

Silviu vorbește cu recunoștință de toți profesorii de la care a învățat cunoștințe din lumea științei sau de viață. La facultate, l-a avut ca mentor pe Mitachi Strat, din catedra de Optică și Spectroscopie. „Un om de o verticalitate și o competență extraordinară, m-a format în primul rând ca om și am învățat să fiu așa cum sunt astăzi, să respect oamenii și să câștig respectul altfel, în sensul că trebuie să arăt ce fac.”

În 1995 a obținut o bursă prin programul TEMPUS, prin care a mers la Orsay, la Universitatea Paris-11, pentru o lună. „N-aveam fonduri de niciun fel, tata și mama au trebuit să vândă un porc, ca să obținem bani de avion”, mi-a spus Silviu. 

Cu biletul luat din banii pe porc, Silviu a mers la aeroport condus de tatăl lui, într-o Dacia 1310 șubredă. „Era efectiv atât de ruginită, că trebuia să țin ușa cu mâna, ca să nu se deschidă, și mai vedeam roata din când în când.”

A văzut o altă lume la francezi – curățenie, iarbă verde peste tot, laboratoare dotate, computere performante și echipamente de cercetare. S-a întors de multe ori în Franța, câte trei luni în 14 ani, pentru stagii universitare, în care a predat și a contribuit la cercetări științiifice. 

În 25 de ani de activitate la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Silviu Gurlui a scris, împreună cu echipe, peste 100 de proiecte de finanțare pentru cercetare. Dintre acestea, a câștigat 14 proiecte. „Sunt adunate vreo două milioane jumătate de euro, reflectate în echipamente foarte multe, extrem de performante, unele unice în țară”, mi-a spus el.

Datorită fondurilor europene, românești, franceze, de la Agenția Spațială Română și din Norvegia, profesorul a creat un laborator de fizică în universitate, de Optica Atmosferei, Spectroscopie și Laseri (LOASL). 

Silviu Gurlui în Laboratorul de Optica Atmosferei, Spectroscopie și Laseri

Prin proiecte, a reușit să susțină financiar o echipă de cercetare pentru laborator, dar sursele de finanțare au scăzut drastic în ultimii ani, spre zero, așa că a pierdut mare parte din personal. Din 15 oameni, au mai rămas doar patru.

„Bugetul alocat de Ministerul Educației și Cercetării s-a diminuat drastic. Suntem undeva printre ultimele țări, dacă nu ultima țară, ca intenție de finanțare”, a precizat fizicianul. „Cercetătorii au fost nevoiți, pentru că trebuie să trăiască, să plece spre altceva, uneori unde nu au nicio pregătire.”

Unii dintre membrii echipei de cercetare pierduți din cauza lipsei de fonduri s-au orientat către alte domenii. Datorită pregătirii în fizică, aceștia s-au putut angaja în bănci, în jurnalism, în informatică. „Nu-i normal să-i trimiți spre cu totul altceva, când ei au o pregătire. Sunt niște vârfuri în țară care sunt lăsate deoparte, sunt marginalizate, este o tragedie, pentru că acestea sunt motoarele și vectorii pentru țară.”

Lipsa personalului din laborator mai este atenuată, uneori, de studenții români sau de cei care vin din alte țări, prin programe de studiu. Foarte mulți vin din Camerun, conform fizicianului. Se mai întâmplă să există evenimente în atmosferă de tipul prafurilor sahariene, incendii sau situații de poluare, când este nevoie de investigații non-stop. Atunci, profesorul stă în laborator și până la șase dimineața. „Mulți nu pot face lucrul ăsta și nu pot să le cer asta, decât dacă au o pasiune în sânge și o zăpăceală”, mi-a spus.

Toate echipamentele din Laboratorul de Optica Atmosferei, Spectroscopie și Laseri au fost cumpărate prin proiecte câștigate de echipa profesorului și construite de aceasta. 

Din sărăcie și lipsa unor instrumente sofisticate, uneori cercetătorii folosesc imaginația și unelte avute la îndemână. Așa, echipa profesorului a ajuns să introducă o sârmă într-un mediu controlat al unei plasme, fapt care a dus la descoperirea unui fenomen întâlnit la motorul de satelit. Datorită sârmei, profesorul de fizică a ajuns să lucreze în Franța pe instalații de zeci și zeci de milioane de euro, „instalații care simulează folosirea motoarelor pe sateliți, pentru testarea și îmbunătățirea funcționalității lor”.

Unul dintre cele mai impresionante echipamente din laboratorul de fizică este un instrument LiDAR, care poate sonda atmosfera până la 20 km altitudine, pentru a depista compușii chimici din aer. Este singurul din țară și unul dintre puținele care există în lume. 

LiDAR-ul din LOASL

A durat câțiva ani pentru ca echipamentul să ajungă în starea în care este acum. Inițial a fost finanțat de Agenția Spațială Română, iar apoi i-au fost adăugate componente prin alte proiecte. 

Instrumentul LiDAR este orientat către partea de est a Iașului, pentru că nu poate fi mutat din laborator. „Are o masă foarte mare și ar trebui să aibă o platformă mobilă care să amortizeze foarte bine, pentru că este optică de mare precizie”, mi-a detaliat Silviu Gurlui.

LiDAR-ul laboratorului are un laser care este printre cele mai puternice din țară. Acesta trimite la zeci de kilometri în atmosferă un fascicul de lumină, unde întâlnește praf și compuși chimici de tot felul. Apoi, lumina se reflectă înapoi în laborator, unde se poate afla ce compuși chimici se află în atmosferă și la ce altitudine.

Aparatele ar trebui să funcționeze încontinuu, dar nu sunt oameni în laborator care să le opereze, așa că sunt pornite doar în scop de cercetare sau atunci când este un anumit fenomen în atmosferă care trebuie monitorizat.

Datele culese sunt transmise într-o bază de date internațională care ajunge la NASA. „Laboratorul nostru apare pe site-ul lor, cu datele noastre măsurate de aici, de la Iași, cu emblema Laboratorului de Optica Atmosferei, Spectroscopie și Laseri”, mi-a zis profesorul.

Ambasadorul mediului înconjurător

Respectul față de natură nu a fost dobândit în timp, ci l-a avut întotdeauna, spune Silviu. „Plâng după orice animal care suferă, este mutilat sau are probleme din vreun fel anume. Merg cumva spre partea absurdului… și o muscă, și un țânțar, mă cert cu oricare din jurul meu să nu le ucidă”. Acasă are două pisici, pe lângă cele care mai trec pe la el în tranzit

Preocuparea fizicianului față de mediu se reflectă și în ajutorul pe care îl oferă oamenilor care apelează la el, indiferent de oră. „Primesc informații, solicitări, cereri de ajutor în varii probleme legate de poluare, fie că este fum, miros suspect, pești morți, avarii, probleme care se întâmplă într-o localitate sau alta din țară”, mi-a zis Silviu.

Oamenii care îl contactează sunt de regulă descurajați de lipsa de reacție a autorităților locale. „E firesc ca oamenii să caute răspuns și ajutor în altă parte”, a spus el. 

„Fie că este noapte la ore târzii, sunt receptiv. Oamenii reclamă mirosuri suspecte, mirosuri care ele însele, dincolo de disconfort, reclamă o poluare foarte mare; uneori sunt acizi, alteori produși cancerigeni de gen benzen, toluen.”

Când merge pe teren, Silviu folosește propriile instrumente de cercetare a aerului și apei. Face asta pe banii lui, cu ustensilele pe care le are la el.

Poluarea aerului, apei și solului poate influența fenomene meteorologice precum grindina, precipitațiile, seceta sau altele mai ciudate, mi-a spus Silviu. „Dacă se neglijează, sigur vom suporta consecințele.”

Ultima intervenție la care a fost chemat fizicianul a fost în Tomești, localitate la sud-est de Iași. Oamenii l-au anunțat că malurile râului Bahlui și Jijia sunt pline de pești morți. „Am descoperit acolo un dezastru ecologic de mari proporții, cam șase kilometri de apă cu pești morți, malurile erau practic albe iar apa era extrem de poluată.” Încă nu se cunoaște cauza poluării.

Peștii morți de la Tomești
sursa: Facebook Silviu Gurlui

Speranța de viață scade mult din cauza poluării, mi-a spus Silviu. „Ne îmbolnăvim mai mult și cel mai mult suferă copiii și cei mai în vârstă, iar lucrurile astea se agravează în timp, dacă nu avem grijă de mediu”, a adăugat el.

Conform unor studii, spune cercetătorul, poluarea poate reduce speranța de viață cu până la doi ani. Particulele ultrafine din aer numite PM 2,5 sunt cele mai nocive, a precizat fizicianul – acestea intră în organism și afectează sănătatea: „măcar o treime din accidentele cerebrale sunt cauzate sau asociate cu aceste particule, infarct miocardic, probleme cardio-respiratorii, tumori, cancer și multe afecțiuni sunt legate de așa ceva”.

„S-a făcut o estimare pentru România, că sunt înregistrate anual 36000 de decese doar din cauza acestei particule, PM 2,5”, a detaliat Silviu. 

O estimare a profesorului de fizică, bazată pe date colectate de la Direcția de Sănătate Publică, este că în Iași, cel puțin 300 de oameni își pierd viața anual din cauza poluării. În Ploiești, numărul se ridică la până o mie de oameni. 

Soluția ar fi o monitorizare mai bună a poluanților aflați în aer și în mediul înconjurător, spune cercetătorul, și o implicare a autorităților, pe termen lung.

Politicianul verde

În 2016, profesorul de fizică a decis să intre în politică, determinat să facă mai mult bine pentru învățământ, cercetare, oameni și natură. „Nu sunt îndeajuns acțiunile civice, ci e nevoie de un efort asumat al oamenilor care au ceva de spus în societate”, mi-a zis el.

Inițial a intrat în USR, partid ai căror membri l-au votat aproape în unanimitate pentru a candida la șefia Consiliului Județean Iași, însă partidul a decis apoi să sprijine alt candidat.

A plecat din USR dezamăgit și s-a alăturat Partidului Ecologist Român (PER). A încercat să strângă semnături pentru candidatura la Consiliul Județean, însă nu a strâns suficiente. În schimb, deschide lista PER-Iași pentru consilierii locali de la Primărie. „Majoritatea suntem foarte tineri, fie profesori universitari, fie ingineri, doctori în științe, știința mediului, economiști, juriști, oameni care promit și aduc ceva sigur nou pentru comunitate.”

Mare parte din semnături le-a adunat pe stradă, pe pietonalul Ștefan cel Mare, sau le-a primit de la oameni care i-au adus foile deja completate.

A stat pe pietonal îmbrăcat în tricoul verde de la PER și cu clipboard-ul în mână. Nu a tras de oameni, ci i-a lăsat pe ei să vină la el. 

Un nene cu tricou alb, pantaloni gri și sandale, a mers spre profesor și l-a întrebat, bâlbâit, cu degetul arătând spre clipboard, „ce… cu cine sunteți…?”. Dar nu l-a lăsat pe fizician să răspundă. A luat lista, iar în timp ce semna a mormăit „nu cu dumneavoastră… cu ecologiștii…”, iar înainte să plece, i-a spus „sigur nu reușiți, dar… decât cu alții…”.

Șurubăruitor la umanitate

În timpul liber, Silviu Gurlui șurubărește tot timpul la ceva. Îi place mecanica și electronica. Ascultă muzică country, îi place să joace fotbal și să meargă cu bicicleta. Nu ar locui niciodată în alt oraș. Un cuvânt care spune că l-ar descrie ar fi „sufletist”. Apreciază la alți oameni onestitatea, verticalitatea și dorința de a învăța mai multe. 

E mândru de părinții săi, de familie și de toți oamenii care l-au format și ajutat. Cel mai mult îi place să fie independent, să nu aibă îngrădiri și să se poată exprima liber. Crede că dacă ar avea vreun fan, acela ar fi fiul său, care studiază fizica la București. Dacă ar putea avea o superputere, ar vrea să îi poată ajuta pe toți oamenii. Nu e impresionat de materialism, ci de oameni și caracterele lor. Consideră că e nevoie de multă muncă în orice face un om, indiferent de talentul natural pe care îl are. 

Speră ca viitorul să-i dea șansa să ajute oamenii din jurul său, să schimbe legislații, atitudini și să contribuie la educație, „pentru ca oamenii să avanseze și să fie sănătoși, să trăiască mai mult și mai bine”.

***Am creat acest website pentru a avea un spațiu în care să public documentările pe care le fac și poveștile pe care le aflu. Dacă îți place cum scriu și vrei să mă ajuți, intră pe pagina mea de Patreon și devino susținător al muncii mele. Fiecare donație vine cu un pachet de beneficii pregătite pentru toți susținătorii. Mă poți ajuta și cu o donație singulară, pe PayPal. M U L Ț U M E S C***

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *