În Iași, o mână de oameni se adună lunar pentru a se uita la Lună. Evenimentul se numește „Clubul Lunaticilor” și este organizat de AstroClubul Iași.

Lunaticii se întâlnesc la Ateneul Național din Iași de trei ani. De obicei fac observațiile de pe terasă, dar acum tocmai a rulat un film acolo, așa că Luna va fi privită din sala de balet și dans.

„Bine ai venit la lecția de astronomie la interior”, mă întâmpină Bogdan, unul dintre coordonatorii AstroClubului. Poartă tricou negru, cu luni gri și albe în diferite mărimi, blugi negri și mască neagră.

În sală se aude, încet, muzică rock clasic.

Bogdan curăță stativul telescopului cu un șervețel, apoi înșurubează suportul și așază telescopul. Suntem cu câteva minute după ora 21, iar Luna nu a apărut încă. 

Bogdan, coordonator AstroClubul Iași

Pe o bancă stau așezate două fete. Pe una dintre ele o cheamă Roxana, are 35 de ani și lucrează într-o multinațională. E pentru prima oară când vine la un astro-eveniment. “E un domeniu interesant, partea asta cu Luna, astronomia”, îmi spune.

Se uită des la Lună și încearcă de multe ori să o pozeze, dar nu îi iese: „când o văd câteodată mai mare și mai aproape mi-e ciudă că nu pot să o prind cu telefonul măcar cum o văd cu ochiul.”

Roxana spune că Luna e una dintre constantele din viața ei, că e parte din ea și a fost mereu acolo atât în momente cu fericire, cât și în cele cu tristețe.

Nu a mai văzut Luna niciodată de aproape, doar în documentare și emisiuni. „E un glob luminos și totuși are o atracție, un magnetism, are forța ei. Când o văd pe un cer senin, pfai, mi se pare minunat”, îmi zice. 

Luna răsare de după copaci. Se vede mare și e galbenă. Nu pentru că e făcută din brânză, ci explică Bogdan de ce: „Pământul e rotund și atmosfera e și ea rotundă. Acum când ne uităm (n.r.: la Lună), privirea noastră merge mult prin atmosferă, prin care se filtrează culorile. Se filtrează iar la noi ajunge infraroșu ăsta, pe care îl vedem.”

Roxana se uită prin telescop tăcută, după care exclamă „vaai, dar ce frumoasă eee, m-au luat toate căldurile”. Apoi ia binoclul, și cu el țintit spre Lună râde și spune „bine că am masca la gură și nu se vede că am gura căscată”.

Înainte să plece, mi-a spus că și-ar lua un telescop. “Mi se pare prea frumoasă (n.r.: Luna) ca să o vezi atât de rar”

În acest timp, Bogdan stă de vorbă cu o fată. Vorbesc despre telescoape, aspecte tehnice ale acestora și diferite modele. 

Pe fată o cheamă Andreea Boldureanu, are 13 ani, e elevă în clasa a VII-a la Colegiul Național din Iași și vrea să-și cumpere primul telescop. Este olimpică la astronomie și astrofizică, deși nu se predă subiectul în școală. Anul acesta s-a calificat la etapa națională, dar olimpiada nu s-a mai ținut, din cauza pandemiei.  

Poartă un tricou negru, pe care sunt aliniate într-un șir Luna, Soarele și Mâna Hamsa. Sub ele, scrie „BE YOUR UNIVERSE” („FII UNIVERSUL TĂU”).

S-a uitat atât de mult la Lună încât s-a plictisit un pic de ea. A fotografiat-o mult. Poza ei de profil de pe Instagram e cu Luna și e făcută de ea, prin lunetă. 

Pe Andreea o pasionează astronomia de cinci ani, când i-a picat în mână prima carte despre cosmos, primită de la părinți. Apoi a început să se uite la filmulețe pe YouTube. „Erau filmulețe cu comparații între mărimea stelelor și am văzut cât de mic era Pământul în comparație cu alte stele mai mari, m-a fascinat”, spune ea.

„Cel mai mult m-a pasionat faptul că vedem niște stele care par insignifiante și mici, par mai mici decât unghia de la deget, și când le vezi te gândești că lumina aceea a răsărit atunci când noi nici nu eram încă născuți, acum mii, milioane de ani”, zice Andreea. Deși nu îi văd gura, deoarece poartă mască, mi se pare că i se simte zâmbetul în voce. „Și te simți mic și nesemnificativ, te gândești că stelele sunt așa de departe și nu o să le atingi niciodată”, continuă ea.

Preferatele ei de pe cer sunt constelația Orion și planeta Uranus, care se află și pe imaginea de fundal a telefonului ei. „Am făcut foarte multă documentare (n.r.: despre Uranus) și am rămas uimită că are atât de multe peculiarități, mi se pare unică”.

Andreea m-a învățat câteva lucruri despre Uranus: „Are axa înclinată la 98° din cauza unei ciocniri cu un anumit obiect care a avut loc acum câteva mii de ani și axa sa magnetică este înclinată la 30°-40° față de axa de rotire iar axa magnetică se mișcă încontinuu, ceea ce nu face nicio altă planetă”. Mi-a explicat ușor de înțeles: „Axa magnetică este magnetismul din jurul ei care protejează planeta de radiații nocive, ca să nu se distrugă, și oblicitatea este unghiul la care se învârte în jurul soarelui.”

Încă un lucru interesant despre Uranus este că „toți cei 27 de sateliți ai lui Uranus sunt numiți după personaje din piesele lui Shakespeare și ale lui Alexander Pope, un poet”. Pasiunea pentru poezie și literatură au făcut-o, astfel, să se apropie și mai mult de Uranus. 

Din clasa a V-a, Andreea merge la Centrul de Excelență (CEX) din Iași, care organizează săptămânal cursuri pentru tinerii pasionați de matematică, astronomie și astro-fizică. „Problema e că astronomia nu prea se predă în școli, mai mult se învață de la alți profesori și alți copii, de pe internet… nu am avut șansa să învăț în școală, doar prin intermediul CEX-ului”. 

Andreea a fost și în tabăra de astrofizică „Marian Dacian Bica” de la Gura Humorului, unde și-a făcut prieteni care o ajută și acum să-și găsească un telescop. Acolo, a făcut cursuri cu niște olimpici internaționali experimentați în domeniu și profesori de fizică.

Cel mai mult le este recunoscătoare părinților, pentru cât de mult îi sprijină pasiunea. Când nu sunt ocupați, merg împreună în afara orașului pentru a se uita la stele. Au căutat împreună și cometa Neowise, dar nu au reușit să o vadă.

Andreea și tatăl ei

Andreea s-ar vedea muncind, în viitor, în domeniul astronomiei, însă nu e sigură pe ce ramură. Încă nu știe ce o pasionează cel mai mult – astrofotografia, galaxiile, cosmologia. I se pare că astronomia e un domeniu în care se pot descoperi mereu lucruri noi și în care cercetătorii nu sunt egoiști cu descoperirile lor, ci le împărtășesc mereu cu ceilalți și între ei. 

Și ea își împărtășește cunoștințele cu alții. I-a determinat pe unii colegi de clasă să fie interesați de astronomie și plănuiește să-și deschidă un canal de YouTube sau un blog pe care să explice copiilor ce a învățat până acum. „Vreau să popularizez această știință”, spune.

***

În sala de dans din care se privește luna au venit și doi părinți cu băiatul lor, care poartă un hanorac gri cu emblema NASA. 

„Astea sunt momentele de evadare din cotidian”, spune Cătălin Bălan, tatăl. Nu este pentru prima dată când vine la astroclub.

Spune că nu a venit multă lume la eveniment pentru că este gratis. „Dacă plăteau, veneau. Așa se întâmplă și la cursurile de dans pe care le ține ca hobby, numite „Moca Dance”. Vin doar cei direct interesați.

Cătălin este profesor universitar la Facultatea de Inginerie Chimică și Protecția Mediului din cadrul Universității Tehnice ,,Gheorghe Asachi” din Iași, iar ca hobby ține cursuri de dans și prinde fluturi. 

Când vede luna pe cer, se uită la ea, pentru că îi place. „O văd des, pentru că prind fluturi și fluturii mai interesanți zboară noaptea”, îmi zice.

Fiul său, Alex, are 14 ani și acum trece în clasa a VIII-a la Colegiul Național „Costache Negruzzi” din Iași. Se uită prin telescop spre Jupiter, pe care îl tot pierde din vizor. 

L-am întrebat pe Alex dacă simte ceva când se uită la Lună. M-a răspuns că „este o experiență spațială, îți dă o senzație extraterestră pe care nu o poți simți de obicei și îți dă o fărâmă de curiozitate în tine, să descoperi cât mai mult și să vezi cât mai exact și cât mai clar obiectul la care te uiți”.

Îl pasionează astronomia de 2-3 ani, de când a primit primul său telescop. „Mi-a plăcut mult ideea de cunoaștere, de ceva neobișnuit, ceva la care nu poți ajunge, nu poți să atingi, poți doar să vezi, să te uiți la el cât de frumos e”, îmi spune.

Se uită la Lună când are timp, cam o dată la câteva zile, și stă câte trei ore când prinde ochii pe ea. 

***

Luna, văzută prin telescop

AstroClubul din Iași activează de prin 2008-2009, iar Bogdan s-a alăturat în 2016, când s-a întors din țară după câțiva ani de cercetare în domeniul chimiei, în afară.   

Sunt vreo 200 de membri în club, însă nu este o organizație oficială. „Îi lăsăm pe alții să facă ONG-uri și OMG-uri, adică organizații non-guvernamentale și organisme modificate genetic”, îmi spune Bogdan, și râde.

Pasionații de astronomie se întâlnesc la eclipse, la privit Luna, la ploi de stele, apariții ale cometelor, la discuții pe timp de zi și pe la evenimentele științifice din Iași, unde vin cu telescopul.

Ieșenii i-au mai putut vedea uneori pe strada pietonală din fața Palatului Culturii și pe lângă Palat, unde Bogdan mergea cu telescopul și îi lăsa pe trecători să se uită prin el, gratuit. „Copiii sunt încântați, e o alternativă pentru ei să vadă că mai e și ceva interesant în viață în afară de televizoare, telefoane, calculatoare și altele”, zice el.

Puteți urmări activitatea AstroClublui Iași pe Facebook, pe pagina lor sau pe grup.

***

***Am creat acest website pentru a avea un spațiu în care să public documentările pe care le fac și poveștile pe care le aflu. Dacă îți place cum scriu și vrei să mă ajuți, intră pe pagina mea de Patreon și devino susținător al muncii mele. Fiecare donație vine cu un pachet de beneficii pregătite pentru toți susținătorii. Acum strâng bani pentru un microfon, pentru a face reportaje video. Mă poți ajuta și cu o donație singulară, pe PayPal. M U L Ț U M E S C***

Comments are closed, but trackbacks and pingbacks are open.